A fost o dată un evreu înţelept.. Şi zicea el că totul se poate reduce la ce ai în cap. Îl chema Solomon.

După el, a venit un alt evreu înţelept. Şi zicea el că totul se poate reduce la ce ai în inimă. Îl chema Iisus.

După el, a venit un al treilea evreu înţelept. Şi zicea el că totul se poate reduce la ce ai în stomac. Îl chema Marx.

După el, a venit un al patrulea evreu înţelept şi a zis că totul se poate reduce la ce ai între picioare. Îl chema Freud.

La sfârşit, a venit un alt evreu, mai înţelept decât toţi (pe nume Einstein) şi a zis: “Totul e relativ”

Un exemplu de inițiativă pozitivă ce propune o perspectivă limpede asupra jocurilor de culise ale democrației.

Buh bye!

Zilele trecute am primit de la o prietenă un mail cu următorul mesaj:

Clasament ”America”. Succes și concluziile le trageți singurei.

Locul 7

Premiul LIEBECK este numit așa după Stella Liebeck – de 81 ani – care a dat în judecata McDonalds pentru că și-a vărsat în poală o ceașcă de cafea și a câștigat 2.9 milioane $… E cunoscut faptul că americanii se dau în judecată pentru orice rahat, dar astea depășesc înțelegerea umană, cel de pe primul loc e pur și simplu un scenariu SF …

Locul 6

Kathleen Robertson, Austin , Texas , a primit o despăgubire de 780.000 de dolari. Ea și-a fracturat glezna într-un magazin de mobilă, după ce s-a  împiedicat de un băiețel care alerga prin magazin. Verdictul tribunalului i-a surprins pe proprietarii magazinului având în vedere că boracul era chiar copilul doamnei Robertson!

Locul 5

La egalitate pe locul  5:

Este și Carl Truman de 19 ani care a câștigat 74.000$ și cheltuieli pentru îngrijiri medicale, după ce un vecin a trecut cu Honda Accord peste mâna lui. El se băgase pe sub mașină ca să fure roțile mașinii, iar  vecinul care era la volan, nu l-a văzut și a plecat din parcare…

Tot pe locul 5 se afla Terrence Dickson din Bristol, Pennsylvania, care după ce a spart o casă a vrut să iasă prin garaj, dar ușa acestuia era stricată… și ușa de acces în casa se închisese automat în urma lui. Proprietarii erau în vacanță, așa că hoțul-minune a rămas închis 8 zile în garaj, hrănindu-se doar cu o ladă de Pepsi și un sac de mâncare pentru câini. El a dat în judecată casa de asigurări a proprietarului pentru că situația i-a cauzat stres și a câstigat 500.000$

Locul 4

E ocupat de Jerry Williams din Little Rock Arkansas , care a fost mușcat de partea dorsală a corpului de câinele vecinului, care era legat și în curtea respectivului vecin. El nu a câștigat decât 14.500$ pentru că juriul a considerat că domnul  Williams a provocat “un pic” acest incident, sărind gardul și trăgând cu o pușcă cu alice în câine …

Locul 3

Aparține  domnișoarei Amber Carson din Lancaster Pennsylvania ,care a alunecat pe o baltă de sifon într-un restaurant și și-a rupt noada. Treaba e că balta fusese făcută chiar de domnișoara, care aruncase un pahar cu sifon în capul prietenului ei, și probabil ratase. A câștigat 113,500 $.

Locul 2

Kara Walton din Claymont Delaware a încercat să intre pe geamul unei toalete de la un club de noapte pentru a nu plăti 3.5$ la intrare, a alunecat și și-a spart doi dinți. A dat în judecată clubul și a câștigat 12.000 $ și cheltuielile stomatologice.

Locul 1 cu coronita

Merv Grazinski din Oklahoma City, a cumpărat o rulotă cât o casă, și când se deplasa pe autostradă a fixat viteza pe automat și s-a dus în spate să-și facă o cafea.  Rulota a ieșit bineînțeles de pe autostradă și a căzut în șanț. El a dat în judecată compania care a fabricat rulota pentru că nu au specificat în manualul de utilizare că nu trebuie să părăsească volanul în timp ce merge.  A câștigat 1.750.000$  și o nouă rulotă, iar compania a modificat manualul de utilizare.

America, țara tuturor posibilităților!

Zilele trecute s-a întâmplat să am nevoie de serviciile de urgență ale spitalului Bagdasar. Acum o săptămână m-am lovit la spate, total din neatenție, iar zona s-a umflat, a devenit ușor învinețită. Problema consta de fapt în durerile pe care le aveam. Nu puteam sta nici măcar pe scaun, ca să nu mai spun că oricum aș fi stat, rezultatul ar fi fost același: dureri groaznice. Așa că mi-am luat inima în dinți și am pornit spre spitalul mai sus menționat pentru a-mi face o radiografie și pentru a mă liniști într-un fel.

Ajunși ne îndreptăm către ”recepția” spitalului. Acolo ne  întâmpină un domn pe la vreo 50 de ani, asistentul clasic. Peste tot exista un nea Nelu, Gigi, etc, care știe tot ce mișcă in spital, cu cine, unde și de ce. Mă întreabă ce am pățit, îi spun si apoi mă roagă să merg la registratură și trebuia să  dau buletinul pentru a mi se face fișa. Revin la el și mă trimite la ortopedie (menționez că și tipei de la registratură i-am spus același lucru ca și asistentului minune de mai sus, ca mai apoi să văd pe fișă, că am fost trimisă la urgențe minore) și mi se explică unde anume să merg și ce trebuie să fac.

În fața mea un perete mare albastru și o ușa. În fața ușii 2 ”domni” cam obosiți și trecuți prin viața și un altul ce aștepta pe cineva dinăuntru. Așteptăm vreo 30 de minute, iar ușa magică se deschide. Iese o asistentă pregătită să dea numere de ordine celor ce așteptau și părea oarecum ”interesată” de problema ta. Îi spun ce am pățit, îmi smulge foaia cu scârbă din mână, se uită și  intrând în cabinet se adresează cuiva: ”Nu e așa că acest caz nu ține de ortopedie, ci de urgențe minore?” Răspunsul primit a fost unul afirmativ. Se întoarce și îmi spune același lucru: urgența mea nu ține de ortopedie, ci de urgențe minore.

Zis și făcut, ne îndreptăm către camera “urgențelor minore” și acolo surpriză: mulți oameni cu urgențe, care mai de care mai minore sau majore, așteptau să fie și ei băgați în seamă de vreun doctor sau de vreo asistentă. Numai că nu mereu lucrurile sunt cum îți dorești.

Neştiind cum merg lucrurile pe acolo am întrebat care era politica de intrare în cabinet: în funcție de urgență, in funcție de primul venit – primul servit!, etc.  Dar surpriză! La acest spital urgențele se tratează în funcție de cheful asistentelor. De ce spun asta? Pentru că în sala “urgențelor minore” stăteau oameni cu probleme, întinși pe pat și care de multe ore stăteau acolo, ca o cantitate neglijabilă. Nimeni nu îi întreba nimic, nimeni nu îi băga în seamă. Erau ca să fie, erau acolo în acea sală de urgențe ca să se poată bifa în vreun fel activitatea celor de acolo, care de fapt nu tratau nicio urgență. Nu era niciun medic acolo, erau doar eternele asistente medicale care fie fumau (deși știm că este interzis să faci asta într-un spital, dar mai ales în sala urgențelor), fie completau chestii, fie stăteau de vorbă sau mai triau din pacienți trimitându-i colo sau dincoace.

Toate astea le-am aflat pur si simplu vorbind cu cei ce asteptau la aceea ușă albă, albă, albă sau fie prin simpla observație. Nu e greu să te prinzi când un om nu își face treaba cum trebuie și mai ales când nici nu are chef, pasându-te de la o secție la alta.

Noi am plecat, nu am mai stat, văzând că ne învârtim pe acolo de vreo 2 ore și niciun rezultat și am decis să mergem acasă și să încercăm și a doua zi poate am avea mai mult noroc.

Vizita asta la Bagdasar mi-a lăsat un gust amar. Mi s-a arătat încă o dată cum este sistemul medical sanitar din minunata Românie, cum funcționează pilele, șpaga, etc.

Și urmează o întrebare importantă: cum poți să faci secție specială de votare într-un spital (cel de sus menționat fiind înscris pe lista secțiilor speciale de votare) când tu mori la ușa doctorului cu o urgență? Și să mai ai și pretenția ca lucrurile să se desfășoare normal și eficient.

Îmi doresc o Românie mai bună, dar în niciun caz cea dată de cei doi candidați rămași în cursa pentru președinție!

Jocul de a vacanța sau Opțiune 9 prezinta un spectacol de Radu Afrim, după textul lui Mihail Sebastian, care aduce în fața publicului o poveste care pune în lumină acel „ceva” din fiecare dintre noi care asteaptă să răbufnească de sub rutina vieții cotidiene.

Spectacolul poartă semnătura Radu Afrim, scenografia este realizata de firma „9 opțiune” iar costumele actorilor sunt marca Ioana Marei. Din distributie fac parte actorii: Matei Rotaru, Ionuț Mateescu, Ioan Codrea, Gabriela del-Pupo și Vlad Birzanu/Lucian Radu.

Piesa se joacă pe scena  teatrului municipal din Baia Mare.

Enjoy!

The tune of the week:

I have to put my whole world
In your hands

Mici secrete ale realizării ”The Curious Case of Benjamin Button (2008)”. Una din prelegerile TED:

I am impressed!

Am intrat pe site-ul mediafax.ro să îmi exprim votul electoral printr-un sondaj și am dat peste o știre, ce era încadrată în secțiunea CULTURĂ – MEDIA, legată de Mircea Badea. Și anume:

Mircea Badea a scris pe blogul lui că este suspect de gripă porcină şi că nu va realiza, luni seară, emisiunea “În gura presei” difuzată de postul Antena 3, revenirea lui în direct în faţa micului ecran depinzând de rezultatele analizelor, pe care le va primi marţi.

“Sunt suspect de gripa porcină (…) Am fost la spital, mi s-au luat probe, am unele simptome, altele nu. Am semnat un «angajament» că stau izolat până la stabilirea diagnosticului. Rezultatul analizelor le primesc mâine (marţi, n.r.) în jurul prânzului (…) Sunt aproape convins că nu am gripă porcină şi mă enervează foarte rău că trebuie să stau izolat”, a scris Mircea Badea pe blogul lui.

Restul articolului: http://www.mediafax.ro/cultura-media/mircea-badea-este-suspect-de-gripa-ah1n1-5074710

Treaba asta cu gripa începe să mă îngrijoreze din ce în ce mai mult. Ce va urma?

Inițial trebuia să ne strângem să facem dovleacul de Halloween, dar s-a renunțat la idee pentru că nici nu cumpărasem unul, iar ora la care ne strângeam toți era puțin înaintată și nu mai exista dispoziția necesară pentru asta. Lumea a început să vină, Alinuța a fost spontană invitației mele spontane de a ne strânge la un pahar de vin și o vorbă bună, încercând să sărbătorim altfel Halloween-ul, fără măști, dar totuși cu.  :) Doi prieteni buni de ai Alinei (Marius și Simi), 2 colegi de facultate (Silvia și Matei), Silviu, eu, Soso, Alina, danTe și Jinxy. Eram toți, party-ul putea începe.

Pe la ora 9 ne-am strâns toți. Ne-am uitat la filmulețe amuzante de pe Youtube, ne-am delectat cu mulți pufuleți, chipși, gutui, dar mai ales vin  și suc. Ne-am distrat și am râs cu multe jocuri, care mai de care cu mai multe ”măști”, am dansat, ne-am pozat, l-am plimbat pe Dante. Ne-am distrat foarte bine și totul a fost liniștit, nimic în exces.

Seara am încheiat-o într-un mod drăguț cu un film, pe care de mult voiam să îl vedem:  The Village (2004). Povestea vă las să o descoperiți singuri, așa cum descoperi o poveste de groază, spusă cu teamă de frică să nu se întâmple, când stai noaptea în jurul focului de tabără.

Happy Halloween!