Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Stari’ Category

Echipa Lecturi Urbane este prezentă la cel mai aşteptat eveniment dedicat iubitorilor de lectură , Târgul Internațional Gaudeamus. Aflat la cea de-a 17-a sa ediție, Târgul Gaudeamus a  început joi, 18 noiembrie, durând până luni, 22 noiembrie 2010 în Pavilionul Central.

Pe noi o să ne găsiți la nivelul 7.70, deasupra intrarii principale, cu câteva surprize în mâneca şi invitați de marcă. Veți putea citi în cadrul standului cele mai noi apariții editoriale ale editurilor Humanitas, Adevărul , Polirom şi Nemira şi veți putea sta de vorbă cu invitații noştri. Aşadar, vineri, 19 noiembrie 2010 începând cu ora 16.00: scriitorii Vasile Ernu, Claudiu Komartin, Razvan Tupa vor fi prezenți la stand pentru a lectura şi a vorbi cu voi. Pentru duminică vă păstrăm o surpriză şi vă dăm un indiciu: va fi ceva legat de muzică.

Dacă v-am făcut destul de curioşi ştiți unde să ne găsiți. O să ne recunoaşteți după standul primitor, multe carti si oameni nerabdatori sa va cunoasca. Vă aşteptăm!

[pana una alta din punctul meu de vedere acest proiect a fost o adevarata provocare. ca si coordonator a trebuit sa gasesc acel special, acel ceva ce tine de spiritul lecturi urbane. eu zic ca l-am gasit. important e ca si voi sa il simtiti. trebuie doar sa veniti la targ, vom lectura, ne vom imprieteni si vom crea amintiri.:) te astept alaturi de mine si de echipa lecturi urbane. pe curand :)]

Advertisements

Read Full Post »

Nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl am când mama mă întâmpină la uşă alături de Codiţă, iar Dante dă năvală în casă. Nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl am atunci când sunt acasă, în camera mea, acasă la părinţi.

De fiecare dată când pornesc la drum spre Buzău, parcă ar fi un drum iniţiatic. De la pregătirea bagajului, la achiziționarea biletului, la masa din gară, la așteptarea trenului pe peron, la vecinii din compartiment, la timpul petrecut în tren (și umplerea lui) până la sosirea în gara din Buzău și la întâmpinarea caldă a tatălui meu.

(more…)

Read Full Post »

Te lasi condus?

încă de mică, mi-a plăcut să merg cu trenul sau cu mașina. mereu mi-au plăcut excursiile și drumețiile indiferent ce mijloc de transport era util pentru a duce la bun sfârșit ce ne propuneam. dar cel mai mult și cel mai mult îmi place să merg cu mașina, atât să fiu condusă, cât și să conduc. nimic altceva nu contează când sunt la volan, îmi place.

azi am realizat că nu îmi plac despărțirile și mai ales nu imi place să conduc pe cineva la gară / autogară / aeroport chiar dacă persoana respectivă pleacă doar pentru câteva zile. la fiecare deplasare undeva, fie acasă, fie în vacanțe, există un ritual al drumului, ce pornește de la a pregăti toate cele necesare nouă, dar și a te ocupa de nevoile lui danTe. mereu vor exista emoții….

emoții am și atunci când conduc pe cineva la tren, dar mă bucur că pot lua parte alături de el/ea la acel moment, dar sentimentul de după, atunci când stai și urmărești cu privirea cum dispare trenul este aparte. nu îl pot descrie, pot spune doar că este intens. rămâi puțin blocat, simți un fluturaș, te dezmeticești și te întorci la ale tale.

să nu înțelegeți că urăsc să conduc pe cineva la gară, doar că uneori îmi place alte ori nu. depinde și cine este condus… 😀

Read Full Post »

Zilele trecute s-a întâmplat să am nevoie de serviciile de urgență ale spitalului Bagdasar. Acum o săptămână m-am lovit la spate, total din neatenție, iar zona s-a umflat, a devenit ușor învinețită. Problema consta de fapt în durerile pe care le aveam. Nu puteam sta nici măcar pe scaun, ca să nu mai spun că oricum aș fi stat, rezultatul ar fi fost același: dureri groaznice. Așa că mi-am luat inima în dinți și am pornit spre spitalul mai sus menționat pentru a-mi face o radiografie și pentru a mă liniști într-un fel.

Ajunși ne îndreptăm către ”recepția” spitalului. Acolo ne  întâmpină un domn pe la vreo 50 de ani, asistentul clasic. (more…)

Read Full Post »

Vreau…

… să îți mulțumesc ție, pentru momentele frumoase și pentru că facem cunoștință din nou și din nou!

(more…)

Read Full Post »

Nu de puține ori s-a întâmplat atunci când vorbeam cu anumite persoane, atentă fiind la discuție, unele cuvinte să mă ”izbească” ducându-mă cu gândul la titlul vreunei piese sau la vreun vers… Astfel s-a întâmplat în majoritatea cazurilor, lucru ce mă bucură. Datorită acestui joc  îmi reamintesc versuri, revin amintiri ce demult păreau uitate. Un exemplu ar putea fi piesa celor de la Mc Hammer – You can’t touch this, o poveste legată de Cerbul de Aur și de micul nostru cuib din orașul acesta minunat….(povestea poate va fi spusă pe blog altădată).

În ultima vreme lucrurile încep să se așeze și asta mă bucură enorm. Planul licenței, despre care v-am vorbit aici, a fost făcut, bibliografia adunată și acum urmează să prindă încet încet contur. O altă bucurie este legată de faptul (more…)

Read Full Post »

Bine ai venit!

Deși se joacă de ceva vreme cu noi și cu temperaturile variante, încercând să își facă anunțată vizita prelungită, toamna cea nebunicatică și-a făcut și pentru mine simțită prezența …
Azi a venit! Și nu a venit cu mâna goala: must, castane, struguri.. covor de frunze și zâmbetul soarelui răzleț din ce în ce mai fugitiv…
Ai venit te primesc, te rog să stai cât dorești, dar să fi calmă și călduță și așa poate o vei înmuia pe doamna iarnă cu ale sale 7 cojoace…..

HiHi! Vine Halloween!

Read Full Post »

Older Posts »